Fier

Se asimilează în intestin, apoi pătrunde în vasele sanguine unde este captat de către proteina de transport numită transferină. Datorită transferinei are loc saturarea celulelor şi ţesuturilor cu fier. Intrând în compoziţia enzimelor citocrome, participă la procesul de respiraţie tisulară (transportă oxigenul din plămâni către toate celulele organismului) şi sinteza ATP, la reacţiile enzimatice, la metabolismul colesterolului.

Se acumulează în splină, ficat, măduva osoasă şi este utilizat de către organism în măsura necesară, împiedicând apariţia anemiei feriprive, care are drept simptome: slăbiciune musculară generală, dereglarea gustului şi mirosului, fragilitatea unghiilor şi părului. Întăreşte imunitatea. Conţinutul adecvat de fier în organism contribuie la funcţionarea completă a sistemului de apărare.

Fierul intră în compoziţia enzimelor (catalaza, mieloperoxidaza), care inhibă acţiunea microorganismelor patogene, manifestând proprietăţi de detoxifiere şi antibacteriene. Asigură sinteza proteinelor de apărare: lizocimul şi interferonul. Îmbunătăţeşte aspectul pilelii, unghiilor şi al părului. Fierul intensifică producerea enzimelor-antioxidante (oxidaza, hidroxilaza, superoxid-dismutaza), care împiedică procesele de oxidare în celule şi participă la regenerarea ţesuturilor epiteliale, reduc fragilitatea unghiilor, îmbunătăţesc structura şi pigmentarea părului.

Carenţa de fier conduce la apariţia unor dereglări serioase în activitatea organismului cum ar fi anemie, scăderea imunităţii, creşterea riscului de boli infecţioase, oboseală permanentă.